În 2014 SUA fac un efort și sponsorizează Maidanul, care îl aruncă de la putere pe Ianukovici, un președinte pro-rus, ales democratic. Este numit un guvern provizoriu – de către Nuland – cum am spus mai sus, iar apoi este ales Poroșenko, un naționalist. Putin ocupă Crimeea, dar reacția lui Obama este una normală: „SUA nu are interese în zonă etc…” Neoconservatorii din ambele partide au fost livizi de furie, ca și reprezentanții industriei de armament. Dar Obama a fost cool, era în penultimul an de președinție, avea alte priorități, și așa preluase SUA implicată în două războaie și o lăsa cu șapte.
A început practic controlul Ucrainei de către SUA. Acum cîțiva ani, Biden, care era vicepreședinte, se lăuda că în 2016 l-a constrîns pe președintele Poroșenko să îl concedieze pe procurorul general al țării, spunîndu-i că dacă nu îl dă afară Ucraina nu va primi o tranșă de împrumut de 1 miliard de dolari. (https://www.youtube.com/watch?v=UXA–dj2-CY).
Procurorul se făcea vinovat că nu îi lăsa în pace pe cei de la Burisma, corporația la care era angajat fiul lui Joe, Hunter Biden, care primea un salariu lunar de 50.000 de dolari ca să nu se prezinte la serviciu.
Între timp din 2014 în estul Ucrainei armata ucraineană iar apoi și batalioanele neonazi, unele dintre ele finanțate de diverși oligarhi, precum Igor Kolomoiski, au început un război împotriva propriilor cetățeni, vorbitori de rusă, iar Moscova a început să finanțeze și ea miliții formate din civilii din Donbas. Kolomoiski este un oligarh urmărit în mai multe țări pentru tot felul de delicte, inclusiv crime, așa încît, deși este și cetățean israelian și fost președinte al unei uniuni a asociațiilor evreiești europene, are interzis în SUA printr-un ordin al secretarului de stat Anthony Blinken, și el evreu, ordin emis pe numele lui Kolomoiski, al soției și al copiilor. Kolomoiski este între altele patronul televiziunii unde a rulat serialul cu Zelenski și finanțator al campaniei electorale a lui Zele din 2019.