În 2014, pînă în luna octombrie, aprecia Human Rights Watch într-un material din 2015 (https://www.hrw.org/world-report/2015/country-chapters/ukraine) au fost uciși 4000 de combatanți și civili și aproximativ 9000 de persoane au fost rănite.
Tot în 2014, apoi în 2015, se semnează două acorduri, numite Minsk 1 și 2, care aveau să fie supervizate de Franța și de Germania. Pe 7 decembrie 2022 Angela Merkel declară într-un interviu pentru Die Zeit că acordurile de la Minsk au reprezentat doar o stratagemă pentru ca Ucraina să cîștige timp necesar înarmării și antrenării trupelor, ceea ce arată cît se poate de clar că Vestul și Ucraina aveau de gînd să provoace Rusia să înceapă un conflict armat.
În 2015, membrii congresului votează o lege care interzicea finanțarea de către SUA a oricăror formațiuni militare sau paramilitare neonaziste. Legea a fost promulgată de Obama, dar a fost în vigoare numai cîteva luni. În 2016 se reia dezbaterea ei, legislatorii o resping, renunțarea la ea este din nou semnată de Obama.
După 8 ani, în decembrie 2021, Rusia trimite Occidentului o listă cu cereri, printre care garanția de securitate ca Ucraina să capete statut de țară neutră, deci să renunțe permanent la ideea că va fi membră NATO, că dacă nu…Vestul nu ia în seamă cererile Moscovei. Orice țară are dreptul la garanții de securitate, dar nu și Rusia.
La începutul lui aprilie 2022 cei doi lideri, Zele și Putin se pregăteau să negocieze o pace la Istanbul, dar vizita surpriză a lui Boris Johnson a oprit discuțiile.
La toate acestea se adaugă alte cîteva chestiuni esențiale.