În al patrulea rînd există elementul neonazist din Ucraina. Această mișcare a luat amploare din 2014 încoace, o estimare de la Reuters arată că în 2020 din 220.000 de combatanți din armata ucraineană, 40% proveneau din grupări paramilitare. Probabil ca să nu mai atragă atenția asupra lor, neonaziștii aproape au renunțat să mai fie reprezentați politic (veneau din partidul de extremă dreaptă Svoboda) dar forța lor (de constrîngere, chiar) definește practic acțiunile Kievului. Scriitorul americano-ucrainean Lev Golinkin povestește despre batalioanele neonaziste și despre influența pe care le au ele asupra politicii Kievului, despre amenințările pe care Zelenski le-a primit de la ei de-a lungul timpului, mai ales la începutul carierei de președinte – nu în serial, ci pe bune. (https://www.youtube.com/watch?v=6PrpPbW3XMI, https://www.youtube.com/watch?v=8KBKPtqdAIM).
Să rezum ceea ce cred despre acest conflict după ce ne-am uitat la toate aceste fapte înșirate mai sus, dintre care despre majoritatea nu veți auzi nimic la o televiziune corporatistă. Acest conflict a fost pornit într-un fel extrem de cinic și de interesat de SUA, care profită de faptul că a găsit în Ucraina niște elemente fanatice ale unei ideologii de tip fascist, în stare să provoace și să continue un război care va face foarte problematică însăși existența statului ucrainean și a Ucrainei ca țară.
Nu țin cu Rusia, dimpotrivă, educația mea de tip occidental am dobîndit-o prin interfața numită limba engleză pe care o cunosc foarte bine, am studiat-o și în care sînt licențiat. Am fost în America și vreau să mai merg, îmi plac oamenii de acolo, iar partenera mea este americano-româncă. Deci țin cu SUA, dar din păcate după cum am învățat în ultimii ani, politicienii americani nu sînt băieții buni. Nici măcar în acest conflict, care după părerea mea nu are băieți buni.
Închei cu un citat din Henry Kissinger: „Să fii inamicul SUA este periculos, să fii prietenul SUA este fatal.”