Dar ce este sionismul și cum influențează el politica Tel Aviv-ului față de minoritatea arabă din Israel? (La întrebarea de mai sus v-am încercat de două ori: prima dată cînd am sugerat că capitala Israelului e Tel Aviv – ceea ce e corect din punctul de vedere al majorității statelor membre ONU și al ONU înseși, doar SUA și alte cîteva țări fac opinie separată – iar a doua cînd am spus că arabii sînt minoritari în Israel, ei fiind, după unele surse – Arnon Soffer, profesor de geografie la Universitatea din Haifa – majoritari.) Acum cîteva săptămîni am vrut să urmăresc un episod pe această temă dintr-un video-podcast al unui jurnalist american care îl avea invitat pe un prof de istorie evreu, dr. Benny Morris. Discuția a început cu originile sionismului, în zece minute s-a trecut de primii evrei care au realizat Aliah (călătoria, „întoarcerea” pe pămîntul sfînt), de Declarația Balfour, și de înființarea Haganah (la început un soi de Ku Klux Klan evreu), care a marcat începuturile conflictelor armate serioase cu arabii din Palestina. Apoi a urmat o încercare de manipulare a discursului care pentru mine a fost șocantă – de altfel după asta am și renunțat să urmăresc episodul, fiindcă mi-am dat seama că cei doi nu sînt serioși. Adică mint. Gazda podcastului a spus „fast forward to the ’80s„… POFTIIIM?? Fast forward peste momentul 1948, cînd a avut loc înființarea oficială a statului Israel (înființat pe criterii etnico-religioase) și epurarea sus-menționată, fast forward peste 1967 cînd armata israeliană a ocupat Cisiordania și Gaza, înălțimile Golan, peninsula Sinai și Ierusalimul de est?? E aproape același lucru cu a-ți propune să faci un episod de podcast despre al doilea război, ai începe cu anexarea Austriei, apoi ai zice fast forward pînă în 1945 cînd la Nurnberg…fără să mai menționezi de exemplu că URSS a cîștigat practic războiul sacrificînd 27 de milioane de soldați și civili. Sau vorba lui Seinfeld, yada yada yada…și l-am executat pe Eichmann.
Revenim: să aflăm ce este mișcarea sionistă și cum ne ajută ea să înțelegem situația din Israel, la care a dus, din 1948 pînă în prezent, strîngerea șurubului ocupaționist în ciuda tuturor tratatelor semnate de statul evreu, adică o colonizare clasică, cu ajutorul așezămintelor. Regretele lui Ben Gvir și Smotrich, miniștri în guvernul Netanyahu al ixulea (cel mai recent guvern al lui Bibi nu putea fi format fără ajutorul celor doi, care au cerut și obținut portofolii importante) față de întreruperea procesului de epurare (exprimate în mod deschis spre disperarea liberalilor evrei), precum și provocările lor fizice în zone sensibile, pot sugera cîte ceva. Dar ca să avem o idee despre ce e sionismul am să combin definiția din dicționar cu puțină istorie, cu o parte dintr-un interviu cu profesorul de istorie de la Universitatea Exeter Ilan Pappe, și cu o parte dintr-un interviu al altui prefesor universitar, Shlomo Sand de la Universitatea din Tel Aviv. (Ilan Pappe a fost nevoit prin 2007 să își părăsească catedra de la Universitatea din Haifa din cauza poziției lui revizioniste față de istoria oficială a propriului popor.)