Bun, asta a fost ca să nu uităm de ce am venit. Acum știm că muncim doar opt ore pe zi fiindcă niște muncitori socialiști au luptat și unii chiar au murit pentru asta. Științific vorbind, mai știm și că să muncești mai mult de patru ore nu este eficient, dar în capitalism nu se urmărește neapărat eficiența ci mai degrabă controlul pe care sistemul trebuie să îl aibă asupra individului. Cum să îi dai drumul lucrătorului acasă după doar patru ore de muncă? După aia o să aibă prea mult timp liber ca să se educe și îi vin tot felul de idei…
Cum le-a venit muncitorilor nemți ideea cu asistența medicală gratuită pentru toți, chestie care datează încă dinaintea zilei de muncă de opt ore, mai precis din 1883. În anul acela guvernul condus de cancelarul german Otto von Bismarck a semnat legea conform căreia asistența medicală devenea universală și gratuită, printr-un sistem care funcționa pe principiul solidarității. Contribuie toată lumea cîte puțin pentru ca atunci cînd fiecare are nevoie, să nu mai trebuiască să plătească. M-am întrebat în mod firesc de ce un tip ca Bismarck, a cărui particulă nobiliară VON îi trăda originea a vrut să facă așa un bine populației, ce îl mîna în luptă pe cancelarul de fier? Am avut nevoie de 15 minute pe Google ca să găsesc motivul, fiindcă Google îl ascunde bine. Ei bine, totul a avut loc din cauza sau mai degrabă datorită popularității în creștere a partidului Social Democrat German, SPD, unul dintre primele partide marxiste din Europa. Bismarck era un conservator. Cu toate astea nu putea să ignore vîntul venit din stînga cum te uiți pe hartă, stîrnit de comuna din Paris în 1871. În 1878 Bismarck semnase o lege care interzicea adunările socialiste, dar tot mai mulți muncitori se alăturau SPD-ului. De altfel mișcarea socialistă a fost atît de iubită de germani încît Hitler a introdus noțiunea de „socialism” în numele partidului nazist, deși ideologia acestuia nu avea absolut nimic de a face cu socialismul. Dar înapoi la Bismarck – presiunea socialistă l-a făcut pe Bismarck să ia decizia de a-i bate pe muncitori cu propriile arme, așa că în 1883 a aprobat legea asigurărilor medicale, care garanta asistența medicală tuturor cetățenilor în mod gratuit. Cancelarul și-a păstrat totuși partea lui de răzbunare, dînd legii un nume imposibil KRANKEN VERSICHERUNGS GESETZT. Mai tîrziu asistența medicală gratuită a devenit o componentă obligatorie a sistemului în toate țările socialiste, începînd cu URSS, dar nu numai în cele socialiste. Să avem în vedere că și la ora asta NHS – National Health Service – este serviciul medical național de stat din Marea Britanie, pe care majoritatea cetățenilor îl doresc menținut și îmbunătățit, mai degrabă decît privatizat, ceea ce se încearcă de ani de zile.
Bun, deci pînă acum avem ziua de muncă de 8 ore și asistența medicală universală gratuită, concesii pe care capitalismul a fost obligat să le facă muncitorilor socialiști care le-au cerut sub forma unor proteste, greve, presiuni sociale, mișcări în timpul cărora mulți au murit, dar nah, cînd sînt mulți nu se cunoaște că mai dispar cîte doi, trei, cîte o sută…