Sigur, de vești proaste avem podul plin, de aceea, de dragul de a nu ne mai întinde, să începem să numărăm și cîteva vești bune.
În ultimii ani America Latină a revenit la stînga. În Mexic președintele Andres Manuel Lopez Obrador (AMLO) a cîștigat alegerile din 2018. Printre cele mai importante măsuri aduse de administrația lui sînt naționalizarea litiului și a aproximativ 39% din producția de energie. AMLO are un coeficient de aprobare de 70% din partea populației, în condițiile în care în mandatul său au încăput și cei doi ani de covid, iar presa corporatistă îi este complet împotrivă. Columbia, una dintre cele mai apropiate țări sud-americane de SUA, a votat primul președinte socialist, un fost guerrillero. În Bolivia votul populației a reușit să întoarcă rezultatul politic al unei lovituri de stat susținută de SUA, votînd pentru a doua oară un președinte socialist. În Chile, președintele social democrat Gabriel Borici a anunțat și el naționalizarea litiului. În Franța stînga s-a coalizat pentru a cîștiga parlamentul, iar sindicatele conduc în prezent cele mai mari proteste din Franța din ultimii ani. 1 mai a scos în stradă aproape 2 milioane de muncitori, care protestează față de planul președintelui Macron de mărire a pragului de pensie.
În fine, în Statele Unite ultimii doi ani au însemnat crearea unor sindicate în diverse unități din mari corporații, în ciuda faptului că acestea au încercat – prin mijloace în general ilegale – să împiedice formarea celulelor sindicale. Deși legislația din SUA prevede că înființarea unui sindicat se realizează în mod obligatoriu prin votul tuturor angajaților din unitatea respectivă (mult mai greu decît la noi, de exemplu) au fost organizate sindicate în mai multe depozite Amazon și în jumătate din cafenelele Starbucks. Anul trecut lucrătorii au reușit înființarea unor sindicate în 72% din situații.
Sigur, la noi starea de fapt este deocamdată una cît de cît dezastruoasă vizavi de orice implică stînga, dar unde mai găsești o patrie cu atîtea grătare arzînd de 1 mai? Pînă la urmă, că e de la focul pus la clădirile corporatiste, ca la Paris, sau de la picnicurile de pe Valea Rîșnoavei, tot fum iese și tot în sus se ridică.