Ep.4
Radio Nova 22 – partea a doua
În studio era un tip mai în vîrstă ca mine, avea probabil puțin peste 30 de ani, despre care aveam să aflu mai tîrziu că era tot arhitect. M-a primit zîmbind și din gură și din ochi și s-a prezentat: Adi Popescu. Era unul dintre membrii fondatori ai radioului, dar eu nu știam asta pe atunci. Pe Adi nu îl cunoșteam de pe post după nume, probabil nu ascultam radioul la ora la care era el în emisie, pe la trei după amiaza. M-am așezat lîngă el încercînd să nu tremur. Mi-a explicat că el va ține frîiele, adică va susține intervențiile mele din punct de vedere tehnic, deschizînd căile mixerului și apăsînd butoanele aparatelor. Fiindcă aveam doar casete a fost ușor. A deschis calea microfonului și m-a prezentat drept un prieten al radioului care a venit să pună și el niște muzică și să petreacă „o oră cu noi”. Am vorbit și eu înecîndu-mă la fiecare silabă, sau cel puțin așa mi s-a părut. Prima piesă pe care am pus-o (vreodată la radio) a fost I Want You a lui Bob Dylan, de pe Blonde on Blonde. Un debut onorabil. Dacă ar fi fost să fiu la Contact probabil că nu aș fi putut intra în emisie cu muzica mea, nemaivorbind de Bob Dylan în timpul zilei. Bănuiesc că acolo deja aveau playlist obligatoriu. Contact făcea bani, nu radio de dragul radioului sau al culturalizării maselor. Aveau și un acționar-director pe măsură: pe Călin Popescu Tăriceanu, o catastrofă de politician ca (aproape) oricare altul.
Prima mea vizită la radio Nova nu a fost și ultima. Oamenilor le-a plăcut de mine și m-au mai chemat și la a doua și la a treia emisiune, la care m-au primit pe rînd DJ Radu Săpunărescu și Dorin Odiațiu, ambii foarte răbdători și zîmbitori. Altfel spus, aveam șanse nu doar să îl cunosc pe Chifiriuc, ci și să fiu unul din echipă în curînd. Mă sufocam de fericire, din păcate înainte de confirmare. A treia emisie a mea la Nova a fost cîndva prin noiembrie 1992. Urma să aibă loc în curînd licitațiile pentru frecvențe la CNA, proaspăt înființat și din păcate dominat de figuri nu tocmai prietenoase noului val de radiouri. Atunci îi condamnam pe dinozauri, pînă la urmă fuseseră majoritatea mari membri ai partidului comunist. Adică avuseseră și aveau în continuare putere și influență, probabil și bani. Iar CNA se transformase rapid într-un instrument de putere corupt al partidului, pe atunci FSN, moștenitorul PCR. Și avea să fie folosit ca atare de fiecare partid care avea să treacă pe la guvernare. În orice caz radio Nova avea nevoie de o licență de emisie fiindcă la vremea cînd emisese prima dată nu exista instituția care să o autorizeze, CNA fiind înființat ulterior. Licența de emisie pe 92,7 au luat-o Mihai Cîrciog, un magnat de presă al vremii care avea o mare putere de influență prin ziarul Evenimentul Zilei condus de Ion Cristoiu (care lucrase la Nova) și prin alte publicații pe care le deținea. Tot atunci a primit licență de emisie Cornel Nistorescu, pe frecvența 94,2 unde avea să parcheze radio Total, un radio care a rămas parcat acolo, adică nu a fost niciodată semnificativ deși la el au lucrat în timp oameni cu nume cunoscute, între altele Andrei Gheorghe sau Cosmin Prelipceanu. Și desigur, mai avea licență de emisie în bandă vest, pe 102,8 MHz, un om de afaceri complet necunoscut pe atunci. Acesta fusese secretar de partid la singurul studio de film documentar din țară, Alexandru Sahia. Numele fostului activist și absolvent al secției de operatori imagine film de la Facultatea de Teatru și Film era Adrian Sîrbu. Nu știu dacă participase la vreo licitație sau cum obținuse licența, nici cînd. Dar pe 102,8 puteți asculta și în ziua de azi un radio numit ProFm, dacă vă mai place ce se petrece pe acea frecvență.
Cît despre Nova 22, mai există nu doar cu numele. Emite online de vreo doi ani, cu cîțiva membri sentimentali din fosta echipă. Atunci, în 1992, după ce nu i s-a repartizat o licență, echipa a decis să încheie anul cu o petrecere de revelion pînă la ora zero, cînd radioul era obligat să oprească emisia. Cu cîteva minute înainte sosirea lui 1993 s-au auzit pe frecvența 92,7 ultimele urări de la mulți ani și clinchete de pahare ciocnite. Apoi, la ora zero, peste Nova 22 s-au așternut liniștea și timpul.