Autor: Marius Vintilă

Aproximativ 1992, aproximativ primăvara.

Foarte puțini dintre apropiații mei știu – iar dintre cei care știu foarte puțini își mai amintesc – că primul radio la ușa căruia am bătut (literalmente) a fost Contact. Nu îmi plăcea nici ce muzică difuzau (Contact întotdeauna a fost un CHR – contemporary hit radio), nici ce spuneau. Acolo s-a inventat intervenția scurtă care începea cu ora, continua cu vremea sau piesa și se încheia cu urarea “audiție plăcută”, pe care o urăsc pînă în ziua de azi. Fără conținut serios, cum ar fi politică, social sau orice domeniu sau subiect pe marginea căruia oamenii ar fi putut avea păreri diferite.
Dar erau anii ‘90. Ai mei, deși nu mi s-au plîns niciodată…

1991 – primăvara

Din toamnă locuiam la București, că eram student. Dublul meu casetofon și cu mine ne-am mutat într-o garsonieră din Drumul Taberei. Avansasem, știam ce a aia FM și ce face el, și aveam un radio preferat, se numea Nova 22, era pe frecvența 92,7 megahertzi. Nova 22 a fost de curînd reactivat în online de unul dintre cei care erau atunci, în ’91, digei: Geo Culda. Atunci făcea un program zilnic împreună cu Cristi, cel cunoscut mai tîrziu sub numele de Matze. Își spuneau Ratonii. Nu era singurul radio unde se foloseau porecle de șmecheri pentru realizatori, mai erau; Bagheera, Mister Big (cu el am fost coleg mulți ani și încă ținem legătura) și multe altele. Oricum de cele mai multe ori oamenii care vorbeau „pe post” îș spuneau…

1990, vara.

Vin de la Brașov cu trenul. Eram în niște blugi negri prespălați groși ca dracu’, în care îmi transpirau toate alea, de care eram foarte mîndru, fiindcă eu nu prea avusesem blugi. Erau largi pe mine și aveau buzunare atașate, cu scai. Dar de departe cel mai tare produs pe care îl aduceam de la Brașov era un dublu casetofon negru cu CD (!), nu mai știu marca, pe care frate-miu îl cumpărase din shop. Shop însemna atunci magazin pe valută, unde în anii socialismului se găseau mărfuri importate din Occident, unde ca român puteai cumpăra doar pe valută, pe care trebuia să o justifici, ceea ce era aproape imposibil. Trebuia ca cineva din familia ta să fi lucrat în străinătate, sau ceva asemănător. În 1990 încă existau shopuri care începuseră să vîndă și românilor fără restricții, acum că libertatea capitalistă ne năpădise. Pe atunci nu știam cuvîntul „capitalism”, abia dacă foloseam termenul de…